Parenting sau Cum e să fii părinte -1

Vreau să încep cu începutul. Am fost binecuvântată să fiu crescută de doi părinți extraordinari. Au fost și sunt de un echilibru exemplar! Ne-au educat, ne-au îndrumat, ne-au sprijinit, ne-au mai certat dar în toate lucrurile am avut parte de clipe minunate, de învățături puternice și principii sănătoase. De multe ori nu îi înțelegeam și mă întrebam de ce procedează într-un anume fel; replica: „O să vezi tu cum o să fii când o să fii părinte” îmi este prea bine cunoscută. Și au avut dreptate. Acum, îi înțeleg din ce în ce mai mult și îi apreciez. Unii dintre voi poate vă gândiți că vremurile în care am crescut noi erau altele, nu aveam atâtea și parcă totuși aveam mult mai mult. Sunt deacord! Dar mai sunt de părere că principiile trebuie să fie stabile, clare și neinfluențabile. Da, pentium4 acum nu mai e la modă, dacă le spui copiilor de șotron, elastic și alte jocuri posibil să le caute în dicționar.  Vremurile s-au schimbat și important este cum ne-am format și cu ce principii, cu ce caracter am plecat mai departe în viață. Iată-ne părinți. O minune mică, de 3 kg și ceva îți schimbă total viața. Se schimbă absolut tot. Și fiecare părinte știe bine la ce mă refer. Ce consider eu că e cel mai important e cum creștem aceste minuni. Nu contează că vom avea 2, 3 sau 10 copii. Contează ca cei pe care îi avem să îi creștem pentru cer pentru că ei sunt toată comoara noastră.

Încerc să petrec cât mai mult timp cu micuțul nostru T. Și asta pentru că doar așa pot să îl cresc frumos. Pictăm împreună, fug după el prin parc, ne jucăm cu mașinuțele, facem puzzle, cântăm,  facem de toate împreună, chiar și șnițele. Cel mai frumos cadou pe care putem să-l oferim copiilor este timpul nostru. Timpul petrecut cu ei acum e cea mai frumoasă investiție pe care o putem face și ceea ce noi punem acum îi ei îi va urmări pe tot restul vieții lor. Așadar, de ce să nu punem principii sănătoase? Ei trebuie să știe încă de mici: ce le este permis și ce nu, ce înseamnă respectul, ascultarea și cum trebuie să se comporte în societate. Nu îl lăsăm prea mult timp la desene deoarece, copil fiind copiază comportamente pe care le vede acolo, fără să știe de ce le face sau ce înseamnă, îi sunt afectați ochișorii și după ce am auzit din mai multe părți diferite aspecte, am mai citit și ne-am hotărât că e mai bine mai puțin. Copiii copiază și cele mai bune modele suntem noi. Așa că de cele mai multe ori dacă ne dorim ca ei să facă ceva, ei trebuie să ne vadă pe noi făcând asta. De exemplu, la noi în familie în fiecare seară ne punem pe genunchi și ne rugăm. Este un obicei frumos pe care l-am avut familia mea și familia soțului meu de când eram noi copii și l-am luat și în familia noastră. Micuțul T ne vede în fiecare seară că  facem acest lucru și îl face și el împreună cu noi. Mulți oameni  se miră de băiețelul nostru care la 2 ani și 7 luni vorbește absolut tot. Îți explică tot ce a făcut în ziua aceea, ce a mâncat, ce îi place și ce nu îi place. Știe cum ne cheamă pe fiecare numele mic, știe unde locuiesc bunicii și muulte alte lucruri. Nu vorbește perfect, adica la noi leptop e „lepot” și biserică e „sebeiă”, dar mă înțeleg cu el ca și cu un om mare. Când lumea mă întreabă cum de vorbește atât de bine, le spun doar că am povestit mereu cu el. Și atunci spre uimirea mea de cele mai multe ori am primit din partea celuilalt un mesaj precum „Aaaa, păi te-ai ocupat de el!”. Exact! E normal, nu? Adică cum să te aștepți de la un copil să vorbească când tu nu vorbești cu el, sau când tu îi pui în guriță un biberon și îl lași în fața ecranului. Nu! Ca și părinte nu ai nici o scuză să nu te ocupi de copilul tău. Revin la modelul părinților mei: stăteam cu sora mea și le puneam întrebări până noaptea târziu, tot felul de întrebări. Unii părinți nu vor să fie deranjați, ei bine, am fost binecuvântată să am părinți care au avut mereu ușa deschisă, nu conta ce oră era, noi puteam să mergem să le spunem ce avem pe suflet. Uneori plângeam în brațele lor,  alteori râdeam în hohote și pot să vă spun că tati al meu este una dintre puținele persoane cu care râd până mă doare stomacul.

Am vrut  să vă scriu aceste lucruri pentru că le-am avut în minte de câteva zile. Acum, mă scuzați dar mi s-a trezit prințesa și o să petrecem timp împreună. Despre parenting o să mai vorbim aici pe blog, curând.

Capture

IMG_7318
Dragoste de mama in decor de Craciun
IMG_6281
Surioara in burtica, fratiorul la treaba
IMG_9019
Mami, faina ziceai?
IMG_9167
Momente impreuna
IMG_6384
Pana la 10 ?
IMG_9014
Pun sale mami, bine?
IMG_9013
Masinuta noua
IMG_7474
Gustul Sarbatorilor de iarna
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s